☘️ Doi români, declarați vinovați de uciderea brutală a unui tânăr în Meath: o reglare de conturi pentru un pachet de cannabis
Doi tineri de origine română au fost găsiți vinovați de o crimă șocantă care a zguduit comunitatea din comitatul Meath, Irlanda. Mahamud Ilyas, un bărbat în vârstă de 22 de ani, originar din Somalia, a fost bătut cu cruzime și abandonat într-o pădure, învelit într-un covor, după o dispută legată de un presupus furt de cannabis.
Verdictul a fost dat marți de către un juriu format din șapte bărbați și cinci femei, care au deliberat timp de aproape opt ore.
Viorel Doroscan, de 23 de ani, din Bay Meadows Square, Hollystown (Dublin de vest) și Otniel Ricardo Clejan, de 24 de ani, cu ultimă adresă cunoscută în Verdemont, Blanchardstown (Dublin 15), au negat acuzațiile, susținând că au acționat în legitimă apărare, după ce Mahamud Ilyas ar fi intrat înarmat în apartamentul lor și i-ar fi amenințat cu moartea. Însă pledoaria apărării nu a convins juriul, care a considerat că dovezile indică o crimă comisă cu brutalitate și sânge rece.
Cadavrul victimei a fost găsit pe 10 decembrie 2022, într-o zonă împădurită din Kilbride, în apropiere de Ashbourne. Raportul medicului legist a stabilit că Ilyas a murit în urma unor traumatisme severe la nivelul capului, provocate, cel mai probabil, de lovituri repetate cu un ciocan. Fracturile craniene „depresive” erau, potrivit asistentei legiste dr. Margaret Bolster, „tipice loviturilor aplicate cu ciocanul”.
Procurorii au susținut că cei doi inculpați făceau parte dintr-o rețea de distribuție de droguri și că Mahamud Ilyas a fost ucis în urma unei altercații privind un pachet de cannabis dispărut. Martorul Vlady Ndosimau a povestit în instanță cum a intrat în apartament după ce a auzit zgomote puternice. Înăuntru, l-a găsit pe Ilyas legat de mâini și picioare, cu sânge curgându-i din nas și sprijinit de un calorifer. Clejan se afla lângă capul victimei cu un ciocan în mână, iar Doroscan între picioarele lui, ținând un cuțit de fructe și strigând: „Unde e marfa?”.
Ilyas, vizibil epuizat și rănit, gemea fără să poată răspunde clar, în timp ce atacatorii săi continuau interogatoriul violent. Procurorul Eoin Lawlor, în pledoaria sa finală, a descris metoda folosită de Doroscan – atacul cu ciocanul – ca un „modus operandi” pentru rezolvarea conflictelor. De asemenea, felul „cinic și lipsit de compasiune” în care a fost ascuns trupul victimei a indicat clar complicitatea celor doi în săvârșirea crimei.
Procesul nu s-a încheiat în totalitate. Juriul continuă deliberările în cazul celui de-al treilea inculpat, Lorenzo Cantaragiu, în vârstă de 21 de ani, din Castlegrange Park, Blanchardstown. Acesta este acuzat că a obstrucționat ancheta și capturarea celor doi asasini, după ce ar fi condus mașina în care aceștia și victima au fost transportați pe Belgree Lane și ar fi curățat autovehiculul pentru a elimina probele. El a pledat nevinovat la toate acuzațiile.
Crima de la Meath atrage din nou atenția asupra pericolelor asociate traficului de droguri și asupra violenței extreme care poate izvorî din conflicte aparent banale. Verdictul aduce un sentiment de dreptate pentru familia victimei, dar lasă în urmă o întrebare neliniștitoare: câți alți tineri riscă să cadă victime ale unei lumi în care o pungă de cannabis valorează mai mult decât o viață omenească?
☘️ Bisericile evanghelice din Irlanda, în alertă: un botez transmis live pe Facebook s-a transformat într-un caz de defăimare cu despăgubiri de 14.400 €
Un simplu botez difuzat pe internet a dat naștere unei furtuni legale în Irlanda, zdruncinând încrederea bisericilor evanghelice în siguranța transmisiunilor live. Totul a pornit de la o ceremonie aparent obișnuită organizată la Cornerstone Slieve Bloom Church din Tullamore, în comitatul Offaly, unde o adolescentă a ales să vorbească în fața congregației despre tatăl ei. Declarațiile fetei, deși spontane și emoționale, au fost transmise în direct pe Facebook, ceea ce a dus la un proces de defăimare încheiat cu o decizie fără precedent: pastorii Gavin și Wendy von Mollendorff au fost obligați să plătească despăgubiri de 14.400 €.
Judecătorul Gerard Meehan a subliniat că, deși ceremonia religioasă beneficiază de un anumit grad de protecție legală, această protecție nu se extinde automat asupra conținutului difuzat online. Cu alte cuvinte, în momentul în care evenimentul a fost transmis live și arhivat pe rețelele sociale, responsabilitatea juridică a fost transferată din planul spiritual în cel public, reglementat de legi stricte privind defăimarea.
Deși video-ul a fost vizualizat doar de 192 de persoane și a fost șters la scurt timp după ce avocații tatălui au notificat biserica, prejudiciul fusese deja produs. Instanța a stabilit că 60% din daune erau cauzate de vizibilitatea online, în timp ce restul de 40% proveneau din declarațiile rostite în fața celor circa 80 de participanți prezenți fizic.
Această decizie a stârnit îngrijorare în rândul comunității evanghelice. Nick Park, directorul executiv al Evangelical Alliance Ireland, care reprezintă aproximativ 200 de biserici evanghelice din țară, a confirmat că s-au cerut sfaturi legale urgente pentru a preveni situații similare. El a explicat că slujbele în bisericile evanghelice tind să fie mai puțin rigide decât în alte denominațiuni, oferind membrilor posibilitatea să contribuie liber, ceea ce creează un mediu vibrant, dar și riscant în era digitală.
Această libertate de exprimare, care în mod normal este un pilon al vieții spirituale, devine un potențial pericol atunci când microfoanele sunt deschise, camerele filmează, iar internetul face totul accesibil, permanent și, mai ales, judecabil. Într-o societate în care litigiile se înmulțesc, bisericile sunt nevoite să reanalizeze dacă transmisia în direct mai este o binecuvântare sau un risc major. Unele deja iau în calcul suspendarea acestor difuzări sau modificarea contractelor de asigurare pentru a include protecții specifice pentru conținutul online.
Nu este prima oară când un pastor ajunge în fața instanței din cauza unui mesaj rostit la amvon. Nick Park a rememorat și un alt caz în care un pastor din Belfast a fost judecat pentru discurs considerat incitator la ură, după ce slujba a fost difuzată online. A fost achitat, însă costurile procesului, timpul pierdut și stigmatul public au fost greu de șters.
Pandemia a accelerat digitalizarea bisericilor. În lipsa posibilității de a organiza slujbe cu public, mii de biserici din toate confesiunile au început să transmită online. Unele au păstrat acest obicei și după ridicarea restricțiilor. Totuși, odată cu beneficiile s-a strecurat și riscul: legile care se aplică presei scrise sau audiovizualului sunt valabile și pentru o slujbă difuzată pe Facebook sau YouTube.
Atât Biserica Catolică, cât și Biserica Irlandei au emis ghiduri care subliniază că responsabilitatea pentru ceea ce apare în transmisiunile online revine clerului și celor care administrează platformele. Ghidurile recomandă ca, mai ales la înmormântări, orice discurs pregătit de rude sau prieteni să fie trimis în prealabil celebrantului, tocmai pentru a evita situații neplăcute.
Pentru pastorii von Mollendorff, acest caz a fost o lecție dură. După ce au fost notificați de avocații reclamantului, au eliminat complet înregistrarea și au renunțat la orice formă de difuzare online a slujbelor. Pentru restul comunității evanghelice, însă, procesul nu e doar un avertisment, ci un semnal de alarmă că într-o lume hiperconectată, fiecare cuvânt poate deveni probă în instanță, chiar dacă a fost rostit cu intenții bune într-un moment sacru.
☘️ Oficiile poștale din Irlanda riscă dispariția: fără investiții urgente, închiderea lor ar putea deveni „necontrolată și rapidă”
Oficiile poștale din Irlanda se confruntă cu o criză majoră, iar viitorul rețelei este mai nesigur ca niciodată. Un raport recent, comandat de Irish Postmasters’ Union (IPU), avertizează că fără o investiție guvernamentală de 75 de milioane de euro pe parcursul următorilor cinci ani, închiderile de oficii poștale s-ar putea produce într-un ritm accelerat și haotic, afectând în special zonele rurale și comunitățile vulnerabile.
Potrivit raportului elaborat de Grant Thornton, finanțarea actuală de 10 milioane de euro pe an – deși binevenită – este pur și simplu insuficientă pentru a menține în viață cele aproximativ 900 de oficii poștale din țară. Se cere o majorare la 15 milioane de euro anual între 2026 și 2030 pentru a evita colapsul total al sistemului.
Președintele IPU, Seán Martin, care administrează un oficiu poștal în Tramore, comitatul Waterford, a transmis un mesaj alarmant: „Riscul de închidere este mai mare decât oricând. Dacă numărul tranzacțiilor continuă să scadă, fiecare oficiu poștal va ajunge în pericol. E o realitate dură.”
Cauza principală? Digitalizarea accelerată. Într-o eră în care guvernul promovează o politică „digital first”, serviciile față în față, precum cele oferite de oficiile poștale, sunt tot mai greu de susținut financiar. „O mașină digitală e mai ieftină decât un om care oferă servicii cu empatie și răbdare”, spune Martin. Totuși, el avertizează că digitalizarea totală lasă în urmă segmente întregi de populație – vârstnici, persoane fără acces la internet, oameni din sate izolate – care încă depind de poștă pentru a încasa alocații, pensii sau pentru a accesa servicii guvernamentale.
Raportul estimează că valoarea socială și economică adusă de oficiile poștale se ridică la 776 milioane de euro anual. Nu doar că distribuie peste 7 miliarde de euro în plăți de asistență socială în fiecare an, dar mare parte din acești bani rămân în economia locală, contribuind direct la sustenabilitatea comunităților.
În mod paradoxal, această rețea vitală primește o investiție guvernamentală infimă raportată la alte țări europene. Franța alocă de aproape trei ori mai mulți bani per oficiu, Belgia investește de cinci ori mai mult, iar Italia de aproape patru ori mai mult. În Irlanda, media este de aproximativ 11.000 € pe oficiu poștal anual – o sumă care abia acoperă costurile de bază.
Martin susține că întreaga rețea ar putea fi salvată cu mai puțin de 3 euro pe cap de locuitor, adică „mai puțin decât costul unei cafele”. Cu această sumă, oficiile poștale ar putea fi modernizate pentru a oferi servicii bancare, verificări de identitate pentru stat, sprijin în programele de eficiență energetică și procesarea de documente publice, cum ar fi cererile de pașaport sau înregistrarea la vot.
Problema este una urgentă. Veniturile brute ale rețelei au scăzut cu 6% între 2019 și 2023, în ciuda reducerii numărului de oficii de la 952 la 902. Cele patru surse principale de venit – plățile sociale, corespondența, carnetele de economii poștale și plata facturilor – au înregistrat scăderi constante de la începutul pandemiei.
În prezent, guvernul irlandez oferă 10 milioane de euro anual pentru perioada 2023-2025, însă raportul avertizează că această sumă trebuie revizuită și stabilită pe termen lung pentru a putea oferi rețelei siguranța necesară adaptării la noile realități.
Oficiile poștale nu sunt doar clădiri cu funcție administrativă, ci și puncte de sprijin comunitar. În lipsa lor, mulți oameni nu vor avea acces nici la servicii de bază, nici la un minim sentiment de apartenență. Raportul încheie cu un apel ferm: fără acțiuni decisive și rapide, Irlanda riscă să piardă un pilon esențial al coeziunii sociale și al echității regionale.
☘️ „Wikipedia” Evului Mediu, deschisă publicului la Trinity College: Cartea din Leinster, o comoară celtică de aproape o mie de ani
O relicvă rară și fascinantă din Evul Mediu irlandez a fost adusă din nou în lumina reflectoarelor, după un proces meticulos de restaurare care a durat doi ani. Cartea din Leinster (Book of Leinster), un manuscris scris în irlandeză veche și mijlocie în secolul al XII-lea, este acum expusă publicului la Trinity College din Dublin, în cadrul unei expoziții care se desfășoară până la mijlocul lunii august.
Considerată una dintre cele mai importante surse de literatură și istorie medievală irlandeză, această lucrare monumentală este adesea descrisă de cercetători ca „Wikipedia” a epocii sale – o compilație vastă de mituri, genealogii, poeme și cronici, care oferă o privire detaliată asupra unei lumi aproape uitate.
Format din aproximativ 400 de pagini scrise pe pergament, manuscrisul a ajuns la Trinity College în anul 1786, într-o stare nelegată și extrem de fragilă. Timp de ani buni, accesul la document a fost interzis atât publicului larg, cât și cercetătorilor, tocmai din cauza condiției sale precare.
Salvarea acestei comori culturale a fost posibilă datorită eforturilor Dr. John Gillis, conservator principal al manuscriselor din Biblioteca Trinity College, care a lucrat personal la restaurarea fiecărei file. Procesul a fost atât de laborios încât curățarea, netezirea și repararea unei singure pagini putea dura chiar și patru zile. În unele cazuri, a fost necesară înlocuirea unor secțiuni cu pergament nou și consolidarea zonelor slăbite cu colagen subțire – toate intervențiile fiind gândite pentru a fi reversibile, în eventualitatea unor viitoare tehnologii de restaurare.
„Este incredibil ce am descoperit în paginile ei. E o fereastră deschisă spre gândirea și viața unei întregi civilizații,” a declarat Dr. Gillis. „Este, în esență, Wikipedia Evului Mediu.”
Caoimhe Ní Ghormáin, curatoare a secției de manuscrise și arhive de la Trinity College Dublin, afirmă că această carte este nu doar un document literar, ci o arhivă vie a Irlandei medievale. În paginile ei se regăsesc unele dintre cele mai complete versiuni ale epopeii Táin Bó Cúailnge – faimoasa „Raidă a vitelor din Cooley”, unde eroul Cú Chulainn se luptă cu forțele din regatul Connacht. Pe lângă mituri și legende, manuscrisul conține liste genealogice detaliate, poezii și texte cu valoare istorică unică.
Cartea din Leinster a fost scrisă, cel mai probabil, sub coordonarea lui Áed Úa Crimthainn, un cărturar considerat „istoricul principal al Leinsterului” și stareț al mănăstirii Tír Dhá Ghlas (Terryglass), din comitatul Tipperary. Manuscrisul a fost cunoscut inițial sub denumirea Lebor na Nuachongbála (Cartea din Nuachongbáil), după locul monastic din Oughaval, comitatul Laois, unde a fost descoperit.
Expoziția de la Trinity College nu se limitează doar la această capodoperă. Vizitatorii vor putea admira și alte manuscrise medievale de importanță majoră, printre care faimoasa Yellow Book of Lecan și texte din dreptul brehon – vechea lege irlandeză. Toate acestea vor putea fi văzute până pe 12 august, în cadrul programului Book of Kells Experience, un proiect care combină istoria manuscrisă cu tehnologia digitală pentru a face patrimoniul celtic accesibil generațiilor moderne.
Această expoziție este o invitație rară de a privi dincolo de legenda populară și de a păși în lumea complexă, rafinată și profund intelectuală a Irlandei medievale – o civilizație care, cu toate că a scris pe pergament, a lăsat o moștenire care dăinuie peste secole.
☘️ Intervenție în forță a Gărzii în Dublin: un tânăr, arestat după ce a fluturat o toporișcă pe stradă, în plină noapte
O scenă desprinsă parcă dintr-un film de acțiune a avut loc sâmbătă noaptea, pe o stradă liniștită din Dublin. Locuitorii din zona Cameron Street, în sectorul 8 al capitalei irlandeze, au asistat șocați la momentul în care un bărbat, vizibil agitat, a scos o toporișcă din portbagajul unei mașini și s-a îndreptat cu pași repezi spre un alt tânăr, cu care tocmai avusese o altercație.
Incidentul s-a petrecut în fața unei clădiri de apartamente și a atras imediat atenția trecătorilor. După o confruntare verbală aprinsă, unul dintre cei implicați a părăsit locul, dar celălalt, aparent determinat să continue disputa, s-a dus la mașină și a revenit ținând în mână o armă albă – o toporișcă, fluturată amenințător în plină stradă. Din fericire, nu a apucat să o folosească. A abandonat rapid ideea și a dus arma înapoi în vehicul.
Alerta a fost dată imediat, iar Garda a intervenit în scurt timp. Echipaje înarmate au sosit la fața locului, iar pe strada Cork – aflată în apropiere – bărbatul a fost interceptat și arestat. Ofițerii în civil au înconjurat mașina suspectului și au confiscat arma periculoasă.
Potrivit unui purtător de cuvânt al Gărzii, intervenția a avut loc la scurt timp după ora 22:30, pe 17 mai. „Garda a fost sesizată cu privire la o persoană aflată în posesia unei arme albe pe Cameron Street. Un bărbat în vârstă de 20 și ceva de ani a fost reținut și dus la o secție din Dublin, conform Secțiunii 4 a Legii Justiției Penale din 1984.”
Bărbatul a fost ulterior pus sub acuzare și urmează să apară în fața instanței de la Criminal Courts of Justice din Dublin la o dată ce va fi anunțată.
Incidentul readuce în atenție problema infracționalității urbane și a pericolelor generate de armele albe pe străzile capitalei irlandeze. Reacția promptă a Gărzii a prevenit o posibilă tragedie, dar rămâne întrebarea: ce l-a împins pe acest tânăr să recurgă la un gest atât de periculos, în plină noapte, pe o stradă aglomerată? Ancheta va continua pentru a stabili circumstanțele exacte și motivația din spatele comportamentului său.
☘️ „Ești un agresor și un vagabond”: reacția unui șofer irlandez care a trecut pe roșu și a perturbat o percheziție antidrog
Un incident tensionat petrecut pe străzile din Dublin scoate din nou la iveală cât de fragilă poate fi interacțiunea dintre șoferii irlandei și forțele de ordine. Mark Long, un bărbat în vârstă de 56 de ani, a provocat o adevărată scenă în momentul în care a ignorat un semafor roșu la o trecere de pietoni aglomerată, într-un moment în care elevii ieșeau de la școală. Dar încălcarea regulilor de circulație a fost doar începutul unei după-amieze agitate pentru bărbat.
Evenimentul a avut loc pe 23 octombrie, pe Kilmore Road din Artane, când mașina condusă de Long, un BMW cu o roată de rezervă provizorie tip „doughnut”, a depășit vehiculul unui garda aflat în staționare și a traversat o intersecție pietonală în timp ce semaforul indica verde pentru pietoni.
Conform relatărilor prezentate în fața Judecătoriei din Dublin, Long nu doar că a circulat pe contrasens pentru câțiva metri, dar s-a arătat agitat și a încercat să evite discuția cu Garda Seán Grennan, care l-a oprit pentru a efectua un control. Garda a observat în vehicul urme de folie de aluminiu și un material vegetal suspect, ceea ce l-a determinat să dispună o percheziție în vederea depistării de substanțe interzise.
Situația a escaladat rapid când Long, deși fusese avertizat să nu bage mâinile în buzunare, a ignorat instrucțiunile și a scos un telefon mobil. Momentul a fost considerat o formă de obstrucționare a percheziției și bărbatul a fost reținut imediat.
În acel moment, reacția sa verbală față de garda a fost una sfidătoare: „Ești un agresor și un vagabond!”, i-ar fi strigat Long agentului. Ulterior, nu s-au descoperit droguri asupra sa.
În apărarea sa, Long a explicat că avea în portbagaj turbă destinată mormântului mamei sale și că s-a simțit insultat de presupunerile garda, care, potrivit lui, l-ar fi etichetat drept „dealer de droguri” și l-ar fi tratat „ca pe un câine”.
Avocatul său a susținut că percheziția s-a efectuat asupra mașinii, nu asupra clientului său, care se afla în afara vehiculului și nu era oficial arestat în acel moment. Simplul gest de a-și scoate telefonul din buzunar a fost, în opinia apărării, o reacție normală, nu o tentativă de obstrucționare.
Totuși, judecătorul Gerard Jones nu a fost convins de această linie de apărare. Long a fost găsit vinovat de obstrucționarea unei percheziții legale, în ciuda faptului că nu i s-au găsit substanțe interzise, iar sentința urmează să fie pronunțată la o dată ulterioară.
Cazul ridică întrebări importante despre relația dintre cetățeni și autorități, mai ales în contextul în care simpla suspiciune de posesie de droguri poate transforma o oprire în trafic într-un conflict cu consecințe legale serioase.
