☘️ Ultimul omagiu pascal al președintelui Higgins: „Viziunea Proclamației poate încă aprinde spiritul național”
Într-o ceremonie plină de solemnitate desfășurată în fața clădirii GPO din Dublin, președintele Irlandei, Michael D. Higgins, a transmis un mesaj profund: viziunea socială și politică a Proclamației Republicii, citită pentru prima dată în urmă cu 109 ani, rămâne o sursă vie de inspirație pentru prezent și viitor.
Evenimentul a marcat comemorarea Răscoalei de Paște din 1916, moment definitoriu în istoria irlandeză, iar participarea președintelui Higgins a fost cu atât mai emoționantă, cu cât aceasta a fost ultima sa prezență în această calitate la ceremonia din fața GPO – mandatul său urmând să se încheie în cursul acestui an.
O ceremonie simbolică și emoționantă
Alături de șeful statului s-au aflat și premierul Micheál Martin, vicepremierul Simon Harris, fosta președintă Mary Robinson, premierul Irlandei de Nord Michelle O’Neill, primarul Dublinului Emma Blain, precum și sute de cetățeni veniți să-și aducă omagiul eroilor Răscoalei.
După depunerea coroanei de flori în memoria celor care au pierit în 1916, participanții au păstrat un moment de reculegere. Proclamația de Independență a fost apoi recitată cu solemnitate de căpitanul Conor Gibbons, în timp ce drapelul irlandez flutura la jumătate de catarg, în semn de doliu și reverență.
Un ideal care încă ne provoacă
Înainte de începerea ceremoniei, președintele Higgins a subliniat că idealurile celor care au participat la Răscoală – visul unei Republici egale și prospere – nu au fost în zadar și pot continua să ghideze Irlanda într-o lume plină de provocări.
„Proclamația Republicii, citită de Patrick Pearse de sub porticul GPO-ului, oferă o viziune generoasă, atât socială, cât și politică, care ne poate inspira și azi. Ea invoca o Republică ce garanta libertatea religioasă și civilă, drepturi și oportunități egale pentru toți cetățenii, și era hotărâtă să urmărească fericirea și prosperitatea întregii națiuni, prețuind în mod egal toți copiii săi,” a declarat el.
Higgins a subliniat că această chemare la solidaritate și egalitate nu era doar adresată națiunii, ci și unei comunități globale. „Suntem provocați de mesajul lor să abordăm sărăcia mondială, efectele schimbărilor climatice, conflictele care pun în pericol civili nevinovați și erodarea drepturilor fundamentale.”
A adăugat, cu mândrie, că „cei care au luptat în 1916 ar fi fost mândri de familiile irlandeze care au trimis bărbați și femei în misiuni internaționale de menținere a păcii”.
Onoruri și emoție în aer
Ceremonia s-a încheiat într-un mod spectaculos: după ce tricolorul a fost ridicat din nou la catarg, imnul național a răsunat, iar un survol al Air Corps a adus o notă de mândrie și recunoștință.
Peste 160 de membri ai Forțelor de Apărare au participat la eveniment, inclusiv formații muzicale militare care au dat tonul solemn al zilei.
Pentru unii, comemorarea a avut și o puternică semnificație personală. Fostul primar Nial Ring a fost prezent pentru a-și onora rudele care au luptat chiar în incinta GPO în 1916. „Bunicul meu Joseph și cei patru frați ai lui au fost parte din garnizoana GPO. Unul dintre ei, Liam Ó Rinn, a tradus imnul național în limba irlandeză la sfârșitul acelui an,” a povestit el.
„Vin în fiecare an, fiindcă este esențial să nu uităm ce au făcut acei bărbați și femei. Iar președintele Higgins, ca de obicei, a oferit evenimentului demnitate și greutate”, a adăugat el.
Un final de epocă
Ceremonia de ieri nu a fost doar o amintire a trecutului, ci și un punct de cotitură: a fost ultima comemorare oficială a Răscoalei de Paște la care Michael D. Higgins a participat în calitate de președinte. Cu fiecare cuvânt rostit, a reafirmat angajamentul Irlandei față de valorile fondatoare ale Republicii și a încheiat simbolic un capitol al istoriei contemporane irlandeze – lăsând în urmă o moștenire de reflecție, echilibru și viziune.
☘️ „Predau toată ziua, lucrez nopțile și tot nu-mi permit o casă” – drama unei profesoare singure în fața unei piețe imobiliare nemiloase
Aideen Clarke are 46 de ani, predă economie, matematică și afaceri la un liceu din Dublin, dar trăiește cu sentimentul că visul de a-și cumpăra propria locuință se îndepărtează tot mai mult. Deși are un job stabil și lucrează în sistemul public, nu reușește să strângă suficienți bani pentru un avans la creditul ipotecar. „Statul a abandonat cu bună știință piața imobiliară, iar noi, cei care muncim cinstit, plătim prețul”, spune ea cu amărăciune.
Originară din județul Limerick, Aideen face zilnic naveta din Portlaoise spre Dublin, o călătorie care, în unele zile, îi răpește chiar și trei ore. Predă la Stepaside Educate Together Secondary School, iar în afara orelor de curs mai are și alte slujbe: meditații, pază, organizare de evenimente – totul în încercarea de a aduna măcar 20.000 de euro pentru avansul la o locuință modestă.
În prezent, Aideen este încadrată pe treapta a șaptea a grilei salariale din sectorul public, ceea ce înseamnă puțin peste 54.000 de euro pe an. Dar realitatea dură a costului vieții o face să simtă că acești bani se evaporă. Chiria pentru o casă împărțită cu altă persoană în Portlaoise este de aproape 1.200 de euro lunar. „Ce spune asta despre țara în care trăim, dacă o profesoară cu un salariu public decent nu poate cumpăra o casă?”, întreabă retoric.
Mai mult, cei cinci ani în care a lucrat în învățământul postliceal nu i-au fost recunoscuți în calculul salariului. A început să predea la liceu abia în ultimii ani, iar asta înseamnă că este mai aproape de pensie decât de perioada ideală pentru aprobarea unui credit ipotecar. „Dacă nu obțin un credit până la 50 de ani, s-ar putea să nu-l mai pot obține niciodată. Băncile privesc vârsta ca pe un risc”, explică ea.
Deși există scheme guvernamentale precum Help to Buy, Aideen spune că ele nu sunt concepute pentru oameni ca ea – profesori singuri, care vor să cumpere o casă, nu un apartament. „Tot ce se construiește acum sunt apartamente. Dar eu vreau o casă cu grădină. De ce a devenit asta un lux?”, se întreabă ea.
Băncile, în opinia sa, agravează situația. „Dacă aș putea plăti o rată egală cu chiria, de ce nu mi se aprobă creditul? Este scandalos. De ce trebuie să strângem neapărat 10% pentru avans? De ce nu 5%, dacă ai un loc de muncă stabil în sectorul public? Unde e logica?”, punctează ea.
Aideen face parte dintr-un segment tot mai numeros de profesori care au intrat în învățământ după vârsta de 30 de ani. Acum, la aproape 50, simt că timpul nu mai este de partea lor. „Sunt mulți ca mine. Ne luptăm cu anii, cu băncile, cu prețurile, și cu o administrație care pare complet deconectată de la realitate”, spune ea.
Criza locuințelor afectează grav și școlile: tot mai multe unități de învățământ din Dublin nu mai reușesc să angajeze cadre didactice. Potrivit sindicatului Teachers’ Union of Ireland, una din cinci școli a fost nevoită să renunțe la anumite materii din lipsă de profesori. Doar 3% dintre directorii de școli cred că Guvernul face suficiente eforturi pentru a soluționa problema.
Aideen rezumă durerea multor profesori într-o singură propoziție: „Ai un contract stabil, dar nu ai nicio garanție că vei avea o viață normală.” Spune că și-ar dori enorm să se întoarcă în Limerick, aproape de familie, într-o căsuță simplă, dar știe că asta e, deocamdată, un vis îndepărtat.
„Nu am gusturi extravagante. Nu visez vile sau apartamente de lux. Vreau o casă cu două camere și o grădină mică. Dar în Irlanda de azi, până și atât pare imposibil.”
Într-o țară în care educația este declarată prioritate națională, Aideen Clarke și alți profesori ca ea se simt abandonați. Muncesc, inspiră generații, dar trăiesc într-un sistem care le oferă siguranță profesională, dar le refuză demnitatea de a avea un cămin propriu.
☘️ „Un moment de rătăcire” – angajat al unei farmacii prins furând parfumuri și cosmetice de peste 600 €
Un angajat al unei farmacii din Dublin a recunoscut că a furat produse cosmetice și parfumuri în valoare de peste 600 de euro în două episoade distincte, comise alături de o colegă, printr-un sistem fraudulos de anulare a vânzărilor la casă. Paul O’Mahoney, în vârstă de 42 de ani, a fost amendat cu 300 de euro de către judecătorul David McHugh, care a catalogat faptele drept „premeditate” și comise cu complicitatea unei alte persoane.
O schemă simplă, dar riscantă
Furturile au avut loc anul trecut, la standul de parfumuri al magazinului Boots din centrul comercial Liffey Valley. Potrivit declarațiilor sergentului Maria Callaghan, O’Mahoney a fost surprins de camerele de supraveghere împreună cu o colegă implicată în aceeași schemă. În data de 15 noiembrie, acesta a ales un set de parfumuri și s-a deplasat la casă, unde partenera lui de complicitate îl aștepta deja, cu alte produse cosmetice într-o pungă.
Operațiunea era bine pusă la punct: articolele erau scanate, iar sistemul părea să proceseze plata, dar în realitate tranzacția era anulată, iar bunurile erau înmânate fără plată. Femeia a părăsit apoi magazinul cu produse în valoare de 302 euro.
Șase zile mai târziu, aceeași metodă a fost aplicată din nou. De această dată, O’Mahoney a deschis sertarul de la standul Yves Saint Laurent cu cheia de serviciu, a luat un parfum de 160 de euro și l-a mutat la standul Estée Lauder. Complicea lui l-a preluat și l-a plasat sub sertarul casei de marcat, împreună cu alte produse. La final, a ieșit din magazin cu bunuri în valoare de 364 de euro.
„Nu știe nici acum ce l-a apucat”
Avocatul apărării, Daniel Cahalane, a pledat pentru indulgență în fața instanței, spunând că O’Mahoney a fost cuprins de „un moment de nebunie” și că „nu știe nici acum ce l-a determinat să facă acest lucru”. Fost angajat la standul Chanel, bărbatul și-a pierdut locul de muncă în urma incidentului, iar consecințele psihologice și profesionale au fost, potrivit avocatului, „profunde”.
Mai mult, O’Mahoney nu avea antecedente penale, și a oferit despăgubiri integrale pentru prejudiciu. „Este profund regretabil ce s-a întâmplat și își asumă fapta”, a subliniat Cahalane, solicitând ca bărbatul să nu rămână cu cazier judiciar.
Justiția nu iartă complicitatea
Judecătorul David McHugh nu s-a lăsat însă convins de pledoaria apărării și a insistat asupra gravității faptelor, mai ales că acestea au fost planificate și comise în colaborare cu altă persoană. „Nu poate fi vorba de renunțare la condamnare în acest caz”, a declarat ferm magistratul.
Procesul co-acuzatei urmează să fie judecat la o dată viitoare.
Astfel, ceea ce a început, poate, ca o „greșeală impulsivă” a devenit o lecție scumpă pentru Paul O’Mahoney – nu doar în termeni financiari, ci și în ceea ce privește reputația, cariera și încrederea pierdută într-un sistem în care lucra cu produse de lux, dar a ales să riște totul pentru câteva pungi de cosmetice gratuite.
☘️ Căutările continuă în largul coastelor din Waterford pentru un bărbat dispărut de pe o ambarcațiune
Autoritățile maritime irlandeze vor relua în această dimineață căutările pentru un bărbat dispărut sâmbătă noapte de pe o ambarcațiune aflată în largul coastei comitatului Waterford. Căutările intense au început imediat după apelul de urgență și au continuat până în cursul după-amiezii de Paște, fără un rezultat concret până în prezent.
Zona de intervenție, aflată la aproximativ 16 mile nautice sud de Dunmore East, a fost supravegheată constant, inclusiv pe timpul nopții și în prima parte a zilei de ieri. Eforturile de salvare au fost coordonate de Garda de Coastă din Irlanda, implicând un elicopter de salvare din Waterford și echipajul ambarcațiunii de salvare Dunmore Lifeboat.
Totul a început în jurul orei 22:40 sâmbătă seara, când unul dintre bărbații aflați la bordul iahtului a alertat Garda de Coastă, anunțând dispariția colegului său. Inițial, bărbatul credea că ambarcațiunea se afla în apropierea coastelor Swansea, Țara Galilor, astfel că și serviciul britanic de salvare maritimă a fost informat.
Cu toate acestea, localizarea exactă a vasului a fost stabilită de autoritățile irlandeze în apropierea zonei Ceann Heilbhic, în largul comitatului Waterford. La bordul iahtului se aflau doi bărbați, despre care se crede că sunt rude. Unul dintre ei, în vârstă de aproximativ 50 de ani, a fost salvat și transportat la Spitalul Universitar Waterford pentru evaluare medicală.
Potrivit informațiilor preliminare, ambarcațiunea era în tranzit de la Brighton către Swansea, cu o escală programată la Falmouth. În ciuda vremii bune și a vizibilității favorabile de Paște, dispariția celuilalt bărbat ridică numeroase semne de întrebare, iar echipele de intervenție tratează cazul cu maximă seriozitate.
Autoritățile au confirmat că operațiunile de căutare vor continua și astăzi, în speranța că bărbatul va fi găsit în viață sau că vor fi obținute indicii clare cu privire la ce s-a întâmplat. Garda de Coastă rămâne mobilizată, iar orice informație din partea publicului care ar putea ajuta ancheta este binevenită.
☘️ Profesorii debutanți ar putea obține contract permanent după un singur an, anunță ministrul Educației
Într-o mișcare menită să reducă nesiguranța locurilor de muncă din învățământ și să oprească exodul cadrelor didactice către alte țări, ministrul Educației din Irlanda, Helen McEntee, a anunțat o schimbare majoră: profesorii nou calificați ar putea deveni eligibili pentru contract permanent după doar un an de activitate în aceeași unitate școlară.
De la incertitudine la stabilitate profesională
Până acum, regulile impuneau ca un profesor să aibă două contracte succesive înainte de a fi luat în considerare pentru un post permanent. Modificarea vine într-un moment crucial, când sindicatele din educație se reunesc pentru congresele lor anuale, primul având loc astăzi la Galway, sub egida INTO (Irish National Teachers’ Organisation).
„Sunt hotărâtă să ofer mai multă siguranță în carieră și să fac profesia didactică mai atractivă și sustenabilă pe termen lung”, a declarat Helen McEntee. „Această măsură le va permite profesorilor să își clădească o viață mai stabilă mult mai devreme – un aspect esențial, mai ales când vine vorba de accesarea unui credit ipotecar.”
Un pas important pentru combaterea migrației profesionale
Ministerul Educației speră că noua politică va contribui la reducerea migrației cadrelor didactice către țări precum Australia sau Emiratele Arabe Unite, unde salariile și securitatea locului de muncă sunt mai atractive. În ciuda deficitului sever de profesori în școlile irlandeze, mulți debutanți se plâng că le este extrem de greu să găsească un post stabil, în special în învățământul secundar.
Potrivit noilor reguli, profesorii care sunt reangajați în aceeași poziție după primul an de activitate vor putea primi un contract permanent – cu condiția ca postul să rămână valabil în continuare.
Ușurarea accesului pentru profesorii formați în străinătate
Ministrul a anunțat și intenția de a reforma procesul de recunoaștere profesională pentru cadrele didactice calificate în afara Irlandei, un demers cerut de multă vreme de profesorii care s-au confruntat cu birocrația excesivă în procesul de integrare profesională.
„Facilitarea înregistrării și completării stagiului de integrare în Irlanda pentru profesorii calificați în alte țări este o măsură logică și practică. Ea poate atrage mai mulți profesori să înceapă o carieră aici, acasă”, a spus McEntee.
Urmează și alte reforme
Ministerul Educației a precizat că vor fi elaborate în perioada următoare ghiduri detaliate de implementare, în colaborare cu sindicatele din educație și reprezentanții conducerii școlilor. Helen McEntee a mai adăugat că vor urma și alte măsuri în lunile următoare pentru a combate criza forței de muncă din învățământ.
Această decizie ar putea marca un punct de cotitură în reformarea modului în care sunt tratate cadrele didactice tinere în Irlanda – un pas necesar pentru a transforma profesia dintr-una temporară și fragilă într-o carieră stabilă și dezirabilă.
☘️ „Frica este generalizată” – Avocată pentru imigrație avertizează că inclusiv irlandezii cu acte riscă deportarea în SUA sub administrația Trump
Într-un climat tot mai tensionat pentru imigranții din Statele Unite, o avocată irlandeză de imigrație din Chicago trage un semnal de alarmă: „Frica este peste tot, și nu e vorba doar de cei fără acte”. Potrivit Fionei McEntee, fondatoarea McEntee Law Group, inclusiv deținătorii de viză, green card sau chiar cetățeni naturalizați trăiesc cu teama că pot deveni ținta unei administrații Trump tot mai agresive în politicile sale anti-imigrație.
De când președintele Donald Trump a revenit la Casa Albă, administrația sa a relansat cu forță promisiunile făcute în campanie: cea mai amplă operațiune de deportări din istoria SUA. Iar realitatea din teren arată că, deși oficial deportările ar trebui să vizeze imigranții cu antecedente penale, în practică se efectuează și „arestări colaterale” – adică persoane fără cazier, dar care se află în apropierea celor vizați, pot fi și ele reținute.
„Green card-ul nu mai oferă siguranța de altădată”
„A obține un green card e un pas uriaș, pentru care mulți muncesc ani la rând. Până recent, credeam că poate fi revocat doar în cazuri grave, cum ar fi o infracțiune serioasă. Acum vedem oameni cu green card-uri expulzați pentru participarea la proteste pro-Palestina”, spune McEntee, subliniind cât de instabil a devenit statutul legal pentru imigranți.
Au existat cazuri mediatizate în care persoane cu statut legal – inclusiv studenți internaționali – au fost arestați sau li s-a refuzat intrarea în SUA din cauza postărilor de pe rețelele sociale sau a implicării în activism politic.
Irlandezii nu sunt invizibili
Deși există percepția că imigranții irlandezi – albi și vorbitori de engleză – ar fi oarecum „feriți” de rigorile politicii de imigrație, McEntee dezminte această idee. Între 2022 și 2024, 158 de cetățeni irlandezi au fost reținuți de agenția ICE, iar 131 dintre aceștia au fost deportați.
„Da, există o formă de privilegiu alb, dar să credem că irlandezii nu sunt afectați de politicile de imigrație este fals. Și ei au fost vizați în trecut și continuă să fie vulnerabili acum, mai ales în contextul în care administrația pare să urmărească o cotă zilnică de arestări”, spune avocata. În prezent, se vehiculează că ICE are obiectivul de a realiza cel puțin 1.500 de arestări pe zi.
J1, proteste și social media: un cocktail riscant
Un avertisment special este adresat studenților irlandezi care urmează să participe la programe J1 în SUA. În contextul protestelor pro-Palestina din campusurile americane, mai mulți studenți străini au fost reținuți sau chiar amenințați cu deportarea.
„Activismul, oricât de pașnic ar fi, a devenit un risc serios. Inclusiv postările de pe rețelele sociale sunt analizate. Administrația Trump consideră unele mesaje drept antiamericane sau antisemite și le tratează ca pe o amenințare”, spune McEntee. Ea le recomandă celor care călătoresc în SUA să își revizuiască istoricul online înainte de a trece prin controlul vamal.
Un caz recent a implicat un om de știință francez căruia i s-a refuzat intrarea în SUA după ce ofițerii vamali au descoperit mesaje critice la adresa administrației Trump în conversații private pe WhatsApp. „Ofițerii de frontieră nu sunt obligați să-ți spună de ce nu te lasă să intri. Au o putere enormă și multă discreție”, avertizează McEntee.
Un sistem fără ieșire?
Pentru mulți dintre imigranți, inclusiv irlandezii fără acte, realitatea este sumbră: chiar dacă trăiesc în SUA de ani de zile, nu au opțiuni clare pentru legalizare. „Calea spre cetățenie este complicată. De multe ori, nu există loc pentru ei în sistemul de imigrație actual”, spune avocata.
Iar pentru cei cu un trecut penal, chiar și pentru greșeli minore, șansele de a obține rezidență sunt aproape nule. „În acest moment, sistemul nu iartă. Și pare să caute motive, nu soluții.”
Într-o Americă tot mai polarizată, unde retorica anti-imigrație redevine centrală, comunitatea irlandeză din diaspora trăiește cu o îngrijorare crescândă. De la muncitori fără acte, la studenți temporari sau chiar cetățeni naturalizați, sentimentul general este același: nimeni nu mai este complet în siguranță.
