☘️ „Inimile noastre sunt frânte”: Irlanda, din nou eliminată din finala Eurovision – șoc și tristețe după eșecul lui Emmy Kristiansen
Fanii irlandezi ai Eurovisionului trăiesc un nou moment de dezamăgire profundă, după ce reprezentanta țării, Emmy Kristiansen, nu a reușit să se califice în finala concursului muzical desfășurat la Basel, în Elveția. Deși Irlanda împarte cu Suedia titlul de cea mai de succes țară din istoria Eurovisionului, acest prestigiu pare din ce în ce mai îndepărtat.
Emmy Kristiansen, o tânără de 24 de ani originară din Norvegia, a urcat pe scenă cu piesa „Laika Party” – un omagiu muzical adus câinelui sovietic trimis în spațiu. În ciuda unui moment scenic plin de energie și originalitate, juriile și publicul nu au fost convinși, iar Irlanda a ratat din nou accederea în actul final.
Emoțiile s-au revărsat imediat după anunțarea rezultatelor. În fața arenei St Jakobshalle, familia Horgan – Amber, Oscar, Rowan și Karen – au declarat cu lacrimi în ochi: „Suntem cu adevărat zdrobiți. Dezamăgiți, triști… E greu să tot speri și să fii respins din nou.”
Pe rețelele sociale, mesajul cântăreței a fost unul sincer și emoționant: „Îmi pare atât de rău, Irlanda. Vă vom iubi mereu și ne simțim onorați că v-am reprezentat.”
Irlanda nu a mai câștigat concursul din 1996, când Eimear Quinn a adus trofeul acasă cu piesa „The Voice”. În ultimii ani, participările irlandeze au fost marcate mai degrabă de eșecuri, cu excepția momentului din 2023, când Bambie Thug a reușit să ajungă în finală – prima performanță de acest fel de la Ryan O’Shaughnessy încoace, în 2018.
În timp ce România nu a participat anul acesta, mulți români din Irlanda s-au simțit reprezentați simbolic de prezența exuberantă a lui Kristiansen. De altfel, atmosfera la Eurovision a fost explozivă, cu țări precum Israel, Suedia și Marea Britanie calificându-se în finală, alături de Finlanda, Letonia, Grecia, Malta și Armenia.
Printre numele care au trecut de semifinale se numără Erika Vikman (Finlanda), Tautumeitas (Letonia), Miriana Conte (Malta), Klavdia (Grecia), dar și luxemburgheza Laura Thorn și daneza Sissal. JJ din Austria și Yuval Raphael din Israel sunt considerați favoriți pentru trofeu.
În semifinale au mai evoluat trupe și artiști excentrici, printre care Remember Monday din Regatul Unit, cu un show inspirat din serialul „Bridgerton”, și rapperul estonian Tommy Cash, cu piesa „Espresso Macchiato”.
Pe scena finalei vor urca și câștigătorul din 2024, Nemo, dar se zvonește că și o invitată specială – nimeni alta decât Celine Dion, care ar putea reveni pentru un moment memorabil, la 37 de ani după victoria ei istorică pentru Elveția cu „Ne Partez Pas Sans Moi”.
Într-o schimbare de ultim moment, BBC a anunțat că prezentatorul punctajului pentru Marea Britanie nu va mai fi actorul Ncuti Gatwa, cunoscut din „Doctor Who”, ci cântăreața și prezentatoarea Sophie Ellis-Bextor, din cauza unor „circumstanțe neprevăzute”.
În ciuda eforturilor și a pasiunii fanilor, Irlanda rămâne și în 2025 în afara finalei Eurovision. Istoria sa glorioasă – cu Johnny Logan, Linda Martin sau Dana – pare tot mai greu de egalat, iar viitorul participării irlandeze rămâne, ca și muzica, deschis interpretărilor.
☘️ 1,2 miliarde de euro pe an pentru cazarea solicitanților de azil: statul plătește 100 de euro pe zi de persoană, dar fără infrastructură în schimb
Costurile uriașe suportate de statul irlandez pentru cazarea solicitanților de azil ating în 2025 un nivel record: 1,2 miliarde de euro. Asta înseamnă, în medie, aproximativ 100 de euro cheltuiți zilnic pentru fiecare dintre cei aproximativ 33.000 de oameni aflați sub protecția sistemului. Cifra a fost dezvăluită într-un răspuns oficial din Dáil, la o cerere a liderului Aontú, Peadar Tóibín.
Acesta acuză Guvernul că „aruncă cu bani publici” fără să lase nimic în urmă în materie de infrastructură. „Plătim prețuri de hotel pentru soluții temporare și nu avem niciun rezultat durabil. E o sumă care pur și simplu îți taie respirația. În doar cinci ani, costurile au crescut de zece ori”, a declarat Tóibín, adăugând că peste 4 miliarde de euro au fost deja cheltuite începând cu 2019 — cei mai mulți bani mergând către firme private care, spune el, „s-au îmbogățit peste noapte”.
Datele recente arată că, anul trecut, cheltuielile pentru fiecare solicitant de azil au depășit 33.000 de euro, iar în 2025 suma estimată va trece de 36.000 de euro de persoană. Spre comparație, chiria medie anuală pentru o locuință cu trei dormitoare în Irlanda este de puțin peste 20.000 de euro.
Tot acest efort financiar are loc într-un sistem aflat la limita capacității, cu peste 320 de centre de cazare răspândite în toate comitatele din Irlanda. Încă din 2022, Departamentul pentru Integrare recunoștea că rețeaua este suprasolicitată, pe fondul unei creșteri accentuate a cererilor de azil și a lipsei cronice de spații adecvate.
Peste 95% dintre paturile disponibile au fost ocupate în 2023 și 2024, iar oficialii explică dificultățile de cazare prin renovări, lucrări de întreținere și, mai ales, prin configurarea camerelor. O parte semnificativă dintre beneficiari sunt familii cu copii, iar acest lucru înseamnă că, de exemplu, o cameră cu patru locuri poate fi ocupată doar de o familie cu trei membri — lăsând un pat neutilizat, dar neeligibil pentru altă persoană.
Cu toate acestea, proporția cererilor de azil respinse a crescut semnificativ. În 2025, peste 80% dintre cererile inițiale sunt respinse, în contrast cu doar 28% în 2022. Tóibín susține că această evoluție este rezultatul unei politici de imigrație „haotice” și acuză Guvernul că încurajează abuzul sistemului. „Avem nevoie de un proces mai strict, mai rapid și mai eficient, care să reducă presiunea pe comunități și pe bugetul public. Ajutorul trebuie oferit celor care fug cu adevărat din calea războiului și a violenței, nu celor care profită de lacunele legislative.”
Cu un sistem în care camerele sunt aproape pline și tot mai mulți aplicanți continuă să sosească, autoritățile încearcă să maximizeze fiecare loc disponibil. Ipas (Serviciile pentru Cazarea Protecției Internaționale) monitorizează constant gradul de ocupare, pe baza rapoartelor săptămânale venite din partea administratorilor centrelor.
Totuși, pe măsură ce sumele investite cresc exponențial, vocea publică cere tot mai insistent transparență, soluții de durată și o reformă profundă. Cât timp va mai putea susține Irlanda aceste costuri fără să construiască, în paralel, un sistem mai durabil și mai eficient?
☘️ O mamă din Irlanda primește scuze oficiale după ce i-a fost înmânat un bebeluș greșit la maternitate
Un incident tulburător petrecut la Cork University Hospital (CUH) a adus în atenția publicului deficiențele din sistemul medical irlandez, după ce o mamă a fost la un pas să plece acasă cu copilul altcuiva.
Un moment de confuzie cu consecințe emoționale profunde
În septembrie 2021, Catherine Shine, în vârstă de 39 de ani, din Kiskeam, Mallow, comitatul Cork, a născut-o pe fiica sa, Hannah Kate, prin cezariană de urgență. În noaptea dinaintea externării, bebelușul a fost dus în secția de nou-născuți pentru îngrijire. A doua zi, când Catherine a solicitat să-și vadă fiica, i-a fost adus un alt copil.
„Când am privit-o, am simțit imediat că nu este fetița mea. Plângea și părea diferită. Am verificat brățara de identificare și am constatat că nu era Hannah Kate,” a declarat Catherine Shine.
Deși copilul i-a fost înmânat pentru o perioadă scurtă, experiența a lăsat o amprentă profundă asupra ei. „A fost extrem de tulburător. Nu aș vrea ca vreo altă mamă să treacă prin așa ceva,” a adăugat ea.
Acțiune legală și recunoașterea responsabilității
În urma incidentului, Catherine Shine a intentat un proces împotriva Health Service Executive (HSE), autoritatea responsabilă pentru serviciile de sănătate din Irlanda. După patru ani de proceduri legale, cazul a fost soluționat în instanța supremă, CUH acceptând să trimită o scuză oficială familiei Shine. Detaliile acordului rămân confidențiale, însă HSE și-a recunoscut responsabilitatea în acest caz.
„Sper că astfel de greșeli nu se vor mai repeta și că spitalul a implementat măsuri pentru a preveni asemenea incidente în viitor,” a declarat Catherine după încheierea procesului.
Deficiențe în sistemul de identificare a nou-născuților
Cazul a scos la iveală lipsa unui sistem adecvat de verificare a identității bebelușilor în maternitate. În timpul procesului, s-a evidențiat că nu existau proceduri clare pentru a asigura că fiecare copil este returnat mamei corecte după îngrijirea în secția de nou-născuți.
„A fost o neglijență gravă. Lipsa unui sistem de verificare a dus la o confuzie care putea avea consecințe devastatoare,” a afirmat avocatul lui Catherine Shine.
Un apel pentru schimbare
Catherine Shine speră ca experiența sa să servească drept lecție pentru instituțiile medicale din Irlanda și să conducă la implementarea unor protocoale stricte pentru identificarea și îngrijirea nou-născuților. „Am intentat acest proces nu doar pentru mine, ci pentru toate mamele care ar putea trece printr-o astfel de experiență. Este esențial ca spitalele să își revizuiască procedurile și să asigure siguranța pacienților,” a concluzionat ea.
Incidentul de la Cork University Hospital subliniază importanța unor sisteme riguroase de verificare în maternități și necesitatea unei atenții sporite la detalii care pot face diferența între o experiență fericită și una traumatizantă pentru proaspeții părinți.
☘️ Drama unei familii din Meath: casa construită fără autorizație, amenințată cu demolarea după 17 ani de locuit
În mijlocul unei crize imobiliare care afectează din ce în ce mai multe familii din Irlanda, o poveste dramatică de la Faughan Hill, Bohermeen, din comitatul Meath, stârnește controverse și dezbate limitele legii versus drepturile omului. Rose și Chris Murray trăiesc cu frica în sân că vor rămâne fără acoperiș deasupra capului, după ce Consiliul Comitatului Meath a refuzat pentru a cincea oară cererea lor de păstrare a locuinței construite fără autorizație.
Casa visurilor devenită coșmar legal
Casa în care locuiesc de peste 17 ani a fost ridicată fără acordul autorităților locale, după ce inițial li s-a respins cererea de construire a unui bungalow. Din disperare și după mai multe refuzuri, familia a decis să construiască o casă de 526 mp – de aproape două ori mai mare decât planul inițial. În timp, au încercat să legalizeze situația propunând modificări majore: reducerea la 259 mp, demolarea garajului, a unui foișor și a unei camere de zi, plus adăugarea unei noi zone de luat masa la parter.
Consiliul însă rămâne ferm. Potrivit documentelor oficiale, proiectul nu respectă Ghidul de Design pentru Locuințele Rurale din Meath și contribuie la o densitate excesivă a construcțiilor care afectează caracterul zonei. De asemenea, autoritățile invocă probleme legate de tratarea apelor uzate și susțin că aprobarea ar crea un precedent periculos pentru alte construcții ilegale.
O familie amenințată de evacuare
„Demolarea acestei case ar avea un efect catastrofal asupra noastră. Am rămâne fără locuință în plină criză imobiliară,” a declarat Brendan Buck, consultantul urbanistic care reprezintă familia. Într-un document de 82 de pagini adresat către An Bord Pleanála – instituția care va decide asupra apelului depus – el subliniază că familia a trăit mereu aici, că și-au crescut copiii, și-au serbat aniversările și au muncit pământul, crescând în prezent 30 de vaci.
„Această casă este tot ce am avut vreodată,” a spus Rose Murray. „Ne pare rău că am construit fără autorizație, dar ar fi absurd să o dărâmăm acum, când e clar că nu avem unde merge.” În trecut, ea a declarat că au fost asigurați verbal de posibilitatea obținerii unui permis înainte de a cumpăra terenul, însă dosarul a fost respins din cauza preocupărilor legate de densitate și canalizare.
Bătălia juridică: aproape două decenii de instanțe și refuzuri
Povestea nu este una recentă. Încă din 2006, familia Murray luptă în instanță pentru dreptul de a-și păstra locuința. După mai multe apeluri și refuzuri, în 2020 au ajuns la un acord cu Înalta Curte, acceptând să evacueze casa și să o demoleze până în septembrie 2022. În ultimul moment, însă, au revenit asupra deciziei, motivând apariția unor dovezi noi și starea de sănătate a mamei lui Chris, care între timp a decedat în timpul pandemiei.
Instanțele nu au fost însă îngăduitoare. Judecătorul Conor Dignam a decis în noiembrie anul trecut că solicitarea familiei este „frivolă, vexatorie și un abuz de procedură,” respingând acțiunea. Apelul a ajuns recent în fața Curții de Apel.
Apel la umanitate și echilibru
În ciuda tensiunilor legale și a încălcării normelor urbanistice, familia Murray cere o abordare umană, nu doar birocratică. Ei susțin că exemplul lor este suficient de vizibil pentru a descuraja alte construcții ilegale și că, în fond, ceea ce au construit este un cămin, nu o provocare deliberată la adresa autorităților.
„Nu e vorba doar de o clădire – e viața noastră,” spune Rose. „Am trăit aici bucurii, tristeți, am cultivat pământul și am crescut o familie. Să ne ceară să demolăm tot acum este o pedeapsă disproporționată.”
Decizia finală a An Bord Pleanála este așteptată până pe 8 august. Până atunci, viitorul familiei Murray rămâne suspendat între lege și umanitate, într-un moment în care întregul stat irlandez caută soluții la o criză locativă tot mai acută.
☘️ Fost director de școală, condamnat pentru furt de peste 100.000 €, în centrul unei anchete privind dreptul de a mai preda
Un fost director de școală primară din centrul Irlandei, care a fost condamnat pentru sustragerea a peste 100.000 de euro din fondurile unității de învățământ unde lucra, se confruntă acum cu o anchetă a Teaching Council privind aptitudinea sa de a mai profesa ca dascăl. Cazul scoate la iveală o poveste complexă, în care dependența, pierderea familială și eforturile de reabilitare se împletesc cu responsabilitățile unei profesii aflate sub lupă publică.
381 de furturi în doar doi ani
Între 2017 și 2019, bărbatul – al cărui nume este protejat printr-un ordin de anonimat – a comis nu mai puțin de 381 de acte de furt. Acesta a folosit cardul de credit și cecuri ale școlii, falsificând semnătura președintelui consiliului de administrație. Condamnat la șase ani de închisoare, 4 ani și jumătate din pedeapsă au fost suspendați condiționat.
În cadrul audierii din fața Teaching Council, avocatul instituției, Eoghan O’Sullivan, a susținut că faptele penale comise afectează serios credibilitatea și capacitatea morală a acestuia de a rămâne în sistemul educațional.
„Cel mai greu a fost să fiu departe de fiul meu”
În cadrul audierilor, fostul director a mărturisit că a fost arestat cu doar o săptămână înainte de Crăciunul din 2020, moment pe care l-a descris drept un „șoc complet”. A cooperat integral cu ancheta și a menționat că cea mai dificilă parte a detenției a fost distanțarea de fiul său, pe atunci în vârstă de patru ani.
Pentru suspendarea parțială a sentinței, instanța a impus returnarea a 60.000 € către școală, în tranșe anuale de câte 20.000 €. Totuși, din cauza problemelor financiare și a faptului că primea ajutor de șomaj, a ajuns la un acord cu școala pentru a plăti doar 10.000 € în primul an.
Reabilitare și sprijin din partea colegilor
În prezent, bărbatul predă într-o școală primară din estul țării, unde a fost angajat pe termen permanent începând din decembrie. Reprezentanți ai sindicatului profesorilor i-au oferit sprijin în cadrul anchetei. De asemenea, avocatul său, Cathy Maguire, a adus ca martor un reputat psihiatru în adicții, profesorul Colin O’Gara, care a confirmat că fostul director suferă de o dependență severă, activă din 2007.
Acesta a avertizat asupra riscului stigmatizării publice: „Este o formă de umilire în plus. Unii nu au astfel de probleme, dar pentru cei care le au, mass-media doar agravează rușinea și suferința.”
Fostul director a vorbit deschis despre moartea fratelui său mai mic, care suferea de aceeași dependență și care s-a sinucis. A explicat și eforturile pe care le face pentru a-și menține abstinența.
Urmează decizia: poate sau nu să rămână în învățământ?
Deși fostul director a fost primit înapoi în sistem și are sprijinul colegilor, Consiliul Profesorilor trebuie acum să decidă dacă trecutul său penal este compatibil cu rolul de dascăl. Președinta comisiei, Mary Magner, a fixat data de 3 iunie pentru reluarea audierilor, moment în care se va analiza și impactul adicției asupra deciziilor sale profesionale și dacă reabilitarea sa justifică menținerea în funcție.
Acest caz complex ridică întrebări esențiale despre iertare, justiție și capacitatea de a oferi o a doua șansă în meserii în care încrederea publică este vitală.
☘️ O angajată a Gărzii, în centrul unui scandal stânjenitor: o seară de haos, alcool și un gest rușinos în arest
Într-un episod care părea desprins mai degrabă dintr-un film de comedie neagră decât din realitatea unei instituții de stat, Rachel Rogers, o angajată civilă a Gărzii, a ajuns în centrul unei situații umilitoare care a lăsat cu gura căscată atât colegii ei, cât și sistemul de justiție.
Totul a început într-o seară rece de decembrie, în zona Parslickstown Drive din Mulhuddart, când Rogers, aflată sub influența alcoolului, a fost observată comportându-se dezordonat în public. Garda a fost sesizată, iar femeia a fost reținută și dusă la secția din Blanchardstown. Până aici, nimic neobișnuit pentru o noapte de weekend. Însă ceea ce s-a întâmplat în continuare a depășit orice scenariu previzibil.
Ajunsă în arestul secției, Rogers a urinat în celulă. Un act greu de ignorat, chiar și pentru o instituție care se confruntă zilnic cu cele mai diverse și bizare comportamente. Celula a avut nevoie ulterior de curățare specializată, o operațiune care a costat Garda 46 de euro — o sumă mică, dar suficient de jenantă în contextul în care persoana implicată era chiar angajată a instituției.
În instanță, Rachel Rogers nu a încercat să nege faptele. Dimpotrivă, a apărut profund rușinată, marcată de regret sincer. Avocatul ei a explicat că, în acea perioadă, Rogers trecea prin momente dificile: o relație personală se încheiase, iar presiunea psihică o copleșise. Consumul de alcool a fost o supapă greșit aleasă, iar acea seară a marcat un moment de rătăcire totală.
Judecătorul David McHugh a dat dovadă de empatie, subliniind că incidentul a fost un accident de parcurs într-o viață altfel lipsită de abateri. El a acceptat cererea de clemență și a decis să nu o condamne, cerând în schimb o donație de 400 de euro către hospice-ul pentru copii LauraLynn — un gest simbolic, dar cu încărcătură morală, menit să transforme rușinea într-un pas spre reabilitare.
În urma incidentului, Rogers a fost suspendată din funcție. Fără antecedente penale și cu o reputație până atunci curată, ea devine exemplul viu al fragilității umane și al pericolului ignorării stresului emoțional. Cazul său a readus în atenția publicului nevoia de susținere psihologică reală pentru angajații instituțiilor statului, care, în ciuda uniformei sau funcției, rămân oameni.
Astfel, o noapte de decizie greșită, alimentată de durere și vulnerabilitate, s-a transformat într-o lecție de viață pentru o femeie care acum încearcă să-și recupereze demnitatea — și, poate, un viitor. Iar pentru Garda, o oportunitate de a reflecta asupra felului în care își sprijină propriii angajați atunci când aceștia ajung la limită.
