1. ✝️ SĂRBĂTORI RELIGIOASE și originea lor ✝️
Ortodoxe
Sf. Cuv. Teodosie cel Mare, începătorul vieţii călugăreşti de obşte din Palestina; Sf. Cuv. Vitalie
Greco-catolice
Sf. cuv. Teodosie cel Mare.
Romano-catolice
Ss. Honorata, fc.; Teodosie, călug.
Sfântul Cuvios Teodosie cel Mare este pomenit în calendarul creştin ortodox la 11 ianuarie.
S-a născut într-un sat din ţinutul Capadociei în secolul al V-lea, într-o familie creştină.
Hotărând să-şi închine viaţa slujirii lui Dumnezeu şi-a părăsit familia în timpul Sinodului al IV-lea Ecumenic de la Calcedon (451), convocat de împăratul Marcian (450-457), şi a decis să meargă la Ierusalim. În drum spre Ierusalim a trecut prin Antiohia, unde l-a întâlnit pe Sfântul Simeon Stâlpnicul care, deşi nu l-a văzut niciodată, l-a chemat pe nume şi îmbrăţişându-l i-a prorocit că are să fie multora povăţuitor spre mântuire.
Ajuns la Ierusalim a intrat într-o mănăstire unde a început să trăiască în mare asceză, pentru a se putea apropia de Dumnezeu. În timp s-a retras într-o peşteră apropiată de Betleem, fiind urmat treptat de numeroşi ucenici.
Numărul celor care au venit să-şi închine viaţa lui Hristos, lăsându-se povăţuiţi de Sfântul Teodosie, a crescut însă peste măsură. Din acest motiv, în anul 465, Sfântul Teodosie a întemeiat o mare mănăstire cenobitică (monahismul cenobitic, de chinovie sau de obşte, este o tradiţie monahală caracterizată prin viaţa în comun a călugărilor) între Mar Saba şi Betleem.
Rigurozitatea normelor de convieţuire în mănăstire precum şi priceperea cu care erau toate organizate au justificat numele ce i s-a dat Sfântului Teodosie: “începătorul vieţii călugăreşti de obşte”. A murit în jurul anului 529, la vârsta de 105 ani (sursa: vol. “Vieţile Sfinţilor”).
