Un caz grav de discriminare rasială zguduie industria hotelieră din Irlanda, aducând în prim-plan realitățile dure cu care se confruntă mulți angajați străini, în special români, în sectoarele-cheie ale economiei. Konsuela Daradics, o româncă stabilită în Lisdoonvarna, județul Clare, a fost jignită și hărțuită de un coleg irlandez cu remarci rasiste. Instanța a decis că hotelul King Thomond, unde lucra, a eșuat complet în a proteja angajata și trebuie să îi plătească daune morale de 7.000 de euro.
O replică halucinantă: „Go back to your f*****g country”
Incidentul a avut loc în iunie 2024, în locuința oferită de hotel angajaților – spațiu considerat parte a beneficiilor contractuale. Potrivit declarațiilor oferite Comisiei pentru Relații de Muncă (Workplace Relations Commission – WRC), un coleg de naționalitate irlandeză, aflat sub influența alcoolului, a agresat-o verbal pe Konsuela cu expresii de o vulgaritate și violență rasială greu de imaginat: „Întoarce-te în ț**a ta, româncă nenorocită”.
Aceste cuvinte nu au fost doar o insultă personală, ci o reflectare dură a prejudecăților care încă mocnesc în anumite medii de muncă din Europa occidentală, chiar și în industrii care se bazează masiv pe angajați migranți.
Plângere ignorată. Managerul: „Dacă fac ceva, o să fiu dat afară”
A doua zi, Konsuela a raportat incidentul managerului de serviciu, Daniel Giblin. Răspunsul acestuia, conform plângerii, a fost la fel de șocant: „Dacă fac ceva, o să fiu concediat”. Deși instanța nu a acceptat în totalitate această replică ca probă, a constatat lipsa totală a unei reacții ferme din partea conducerii hotelului. Nu s-a deschis nicio anchetă oficială, iar procedurile interne pentru combaterea hărțuirii au fost pur și simplu inexistente.
Asistenta manager, Jessica Bane, a discutat ulterior cu angajata, însă aceasta deja își depusese demisia, alegând să plece dintr-un mediu pe care nu-l mai considera sigur sau demn.
Verdict: hărțuire pe criterii de rasă și lipsă de responsabilitate managerială
În decizia sa, arbitrul WRC, Úna Glazier-Farmer, a confirmat că Daradics a fost victima unei hărțuiri rasiste clare, într-un spațiu în care avea dreptul să se simtă în siguranță. Mai mult, ea a criticat dur faptul că reprezentanții hotelului au descris incidentul ca fiind „minor” sau chiar „neserios”, numind plângerea „frivolă”.
WRC a subliniat că, deși hotelul susține că a luat în serios acuzațiile, nu a existat niciun plan concret de acțiune, nici o informare a personalului despre obligațiile lor legale privind egalitatea la locul de muncă. Această inactivitate a permis perpetuarea unui climat de intimidare și discriminare.
Soțul – concediat pentru că a spus adevărul: o nouă despăgubire
Într-un verdict separat, WRC a găsit că soțul lui Konsuela, Durin Burlacu, a fost concediat abuziv după ce a raportat către Food Safety Authority și Health Information and Quality Authority nereguli grave în hotel. Printre ele: mâncare expirată, cazuri suspecte de intoxicație alimentară și prezența rozătoarelor.
La doar câteva zile după ce a făcut sesizarea, Burlacu a fost dat afară fără preaviz. WRC a decis că hotelul a încălcat legislația și i-a acordat o despăgubire suplimentară de 1.727 de euro pentru concedierea ilegală.
Dincolo de despăgubiri: o imagine a realității pentru mulți români din Irlanda
Cazul Daradics-Burlacu nu este un caz izolat. În ciuda eforturilor autorităților irlandeze de a promova egalitatea și incluziunea, în practică, mulți angajați din Europa de Est – în special români – continuă să fie tratați ca forță de muncă ieftină și dispensabilă. Condițiile de cazare, lipsa respectului, discriminarea în tăcere și tolerarea comportamentului abuziv rămân realități zilnice pentru un segment important al diasporei românești.
Ce urmează?
Acest caz a creat un precedent puternic și oferă curaj altor angajați care se simt nedreptățiți sau hărțuiți. Comisia pentru Relații de Muncă recomandă tuturor să raporteze orice formă de discriminare, fie ea rasială, de gen, religie sau orientare sexuală. Totodată, se cere ca angajatorii – mai ales în industrii care depind de lucrători migranți – să implementeze politici clare, să ofere formare continuă și să reacționeze prompt și transparent la orice incident.
Cazul nu mai este doar despre 7.000 de euro. Este despre un principiu: fiecare angajat, indiferent de naționalitate, merită respect, protecție și demnitate la locul de muncă. Irlanda poate fi un model de incluziune, dar nu fără curajul celor care aleg să nu tacă.
